La redacția Intransigent am primit o fotografie trucată care ar putea schimba definitiv manualele de tradiții românești, cum le-ar „placea” neomarxistilor și progresiștilor, dar și de mitologie politică locală. În mod normal, la o nuntă „se fură mireasa”, iar petrecerea se animă.
Unii ar zice că poza e doar o glumă de Photoshop. Dar privită prin ochii culturii, scena capătă altă greutate. Ce vedem aici este, de fapt, renașterea vechiului Androgin din „Banchetul” lui Platon. Bărbat și femeie într-un singur trup, jumătate mire, jumătate mireasă, totul rotund și complet și cu un spate ..lat.
În mitologia greacă, zeii s-au temut de asemenea ființe puternice și le-au despărțit în două, condamnându-le să-și caute jumătatea. La Ploiești, însă, nu zeii au decis, ci satira că jumătățile s-au reunit într-o singură fotografie trucată pentru acest pamflet, unde mirele a rezolvat problema lipsind mireasa și jucând el ambele roluri, prin trecerea dintr-un trup în celălalt O unitate originară, dar reinterpretată… pe ritm de acordeon, fum de grătar și ritmuri de hard-rock.
În mitologia hindusă, Shiva și Parvati fuzionează în Ardhanarishvara – jumătate bărbat, jumătate femeie – simbolul echilibrului cosmic. La noi, Polițeanu și… Polițeanu creează Ardhanariploiești – jumătate mire, jumătate mireasă, simbol al echilibrului administrativ, respectiv „dublă funcție, dublă indemnizație”.
Chiar și tradiția iudaico-creștină vorbește de Adam creat inițial ca un trup androgin. Apoi Dumnezeu l-a despărțit în bărbat și femeie. Dar la Ploiești, pare că Dumnezeu a fost înlocuit cu Photoshop( iartă-mă Doamne pentru comparație, dar e un pamflet), iar separarea a eșuat pentru că bărbatul și femeia s-au reunit… în aceeași rochie albă sărind în trupul îmbrăcat în costum în funcție de situație.
Și să ne imaginăm scena, dacă ar fi fost reală… invitații uluiți, lăutarii dezorientați, în loc de „Ia-ți mireasă ziua bună”, se cântă „Ia-ți, mire, rochia bună!”. Chelnerul întreabă: „Pe cine să servesc?”, iar mirele răspunde din spatele voalului: „Pe amândoi, că tot eu sunt!”.
Așa se naște legenda nunților sub acoperire de la Ploiești. Nu mai avem o nuntă în doi, ci o întoarcere la unitatea primordială, iar mirele și mireasa într-un singur trup, un singur zâmbet, un singur pahar de șampanie. Androginul politic ploieștean.
Concluzia e simplă! Acolo unde mitologia vorbește despre unitate, la Ploiești vorbim despre absurd. Și totuși, între Caragiale și Platon, imaginea rămâne aceeași…”S-a furat mireasa? Unde e?” – „Nu mai contează. Mirele e complet!”. Să ne trăiți domnule primar, faceți cât doi. Conceptul Androginului perfect e la Ploiești!
Acesta este un pamflet. Tratați-l ca atare!
