Magdalena Toma, psiholog: Principii, identitate și politică

Nu pentru că nu m-aș pricepe (orice român autentic se pricepe la politică, nu-i așa? ), și nici pentru că nu aș avea pregătirea necesară ( printre formările academice se număra și un master în Științe Politice unde m-am bucurat de îndrumarea unor profesori renumiti: A.Bulai, C. Pîrvulescu, V. Mihăilescu, A. Țăranu), dar să spunem că ține de un set de principii deontologice.

Pe de o parte faptul că îmi cunosc limitele- nu sunt un analist politic, iar pe de altă parte din motive ce țin de o incompatibilitate profesională.

Însă mă pricep la psihologie. Și despre asta îmi pot „da cu părerea” cu toată seriozitatea.

Și cum în orice „travaliu” științific, social sau psihologic, am pornit cu analiza propriei persoane, acest mini articol tocmai de aici a plecat.

Zilele acestea m-am trezit într-o situație pe care nu am înțeles-o inițial.

În lista de prieteni virtuali am foarte multe persoane din mediul politic. Candidați de la mai toate formațiunile politice.

Cu unii am interacționat direct în trecut, cu alții doar virtual.

Cei mai mulți dintre aceștia, în special cei cu care am interacționat direct, au avut de-a lungul timpului întreaga mea apreciere.

Spun ” au avut”, la timpul trecut, pentru că acum nici măcar un like nu îmi vine să le dau la postările lor de pe facebook…cu atât mai puțin un vot!

M-am surprins că citesc diverse mesaje de campanie, diverse postări electorale, diverse promisiuni și pur și simplu mi-a venit să strâmb din nas. Iar această strâmbare de nas nu viza o anumită formațiune politică sau alta, ci vizează oamenii, actuali candidați, din mai toate aceste formațiuni politice.

Și ca un psiholog autentic, am vrut să înțeleg ce anume din comportamentul acestor oameni a produs schimbarea în mintea mea.

Și am înțeles despre ce este vorba. Cel puțin în cazul meu.

În marea lor majoritate, politicienii nu au, sau nu mai au, o identitate de politician.

Clasa politică trece acum printr-o „criză de identitate”.

Sunt schimbări bruște în orientările, valorile și direcțiile lor de acțiune.

Până mai ieri aruncau cu noroi într-un contracandidat, iar azi fac alianță politică cu el.

Cei mai mulți dintre candidații prahoveni și-au schimbat orientarea politică de cel puțin câteva ori în „cariera lor”. Au schimbat partidele, au schimbat viziunea, și-au schimbat acțiunile.

Unele schimbări sunt de-a dreptul radicale. De la o doctrină socialistă mai ieri, au trecut azi la o doctrină liberară. Si viceversa.

De la o politică în sprijinul categoriilor sociale defavorizate ieri, astăzi pozează în adepții ideologiei liberale- adică acea gândire care pune în centrul său individul și meritele sale. Recompense după rezultate.

Nu spun că este buna o ideologie sau alta, însa astfel de schimbări bruște, uneori în cadrul aceleiași investituri, mi-au creat convingerea ca acești oameni nu au o identitate autentică de politician.

Ca o glumă, sau poate nu, trebuie să știți că în orice alt domeniu, schimbărilor bruște de interese și preocupări li se „atașează” și un diagnostic psihiatric.

Psihologic vorbind, nu poți trece de la o zi la alta, la alte principii, la alte valori, la altă viziune socială, legislativă și economică.

Iar cei care fac asta nu au reușit să-și construiască o identitate ( interioară) autentică de politician.

Și în lipsa acestei identități, nu o misiune profesională specifică. Nu au valori și convingeri care să le sprijine o conduită profesională și morală dezirabilă.

În lipsa acestor valori autentice nu au, sau nu își manifestă, acele abilități care produc schimbări la nivel de mediu.

Și pentru că am început cu concluzia, haideți să vă explic acum cum stau lucrurile cu politica și psihologia. Când vorbim despre politică, vorbim obligatoriu despre oameni. Pe de o parte despre candidați, pe de altă parte despre alegători.

Și pentru că vorbim despre oameni, vorbim obligatoriu despre psihicul uman.

În mod cert, despre psihologia politicii am putea discuta multe. Domeniul este atât de vast încât am putea scrie tratate întregi.

Dar astăzi vreau să vă prezint o perspectivă care a făcut sens pentru mine și m-a ajutat să înțeleg de ce nu mai acord nici măcar un like acestor oameni.

Există în psihologie un concept numit „Nivelurile Neurologice”.

Piramida Nivelurilor Neurologice reprezintă astăzi un instrument valoros de autocunoaștere.

Un instrument prin care ne putem evalua în raport cu propriul sine și în raport cu ceilalți.

Piramida nivelurilor neurologice a fost elaborată la sfârşitul anilor ’80 de către cercetătorul american în NLP Robert Dilts pe baza lucrărilor lui Gregory Bateson.

Nivelurile Neurologice se prezintă ca o piramidă cu mai multe niveluri.

Nivelurile superioare au cel mai mare impact asupra individului, iar modificările făcute la un nivel înalt vor aduce schimbări în toate nivelurile inferioare ale piramidei.

Toate aceste niveluri funcţionează simultan şi sunt caracteristice fiecărui individ.

Orice schimbare pe un anumit nivel, poate determină modificări și la nivelul celorlalte, dar nu obligatoriu și nu la nivel profund.

De exemplu, o schimbare la nivelul inferior – denumit Mediu- nu poate sustine și o schimbare la vârful piramidei- la nivelul denumit Identitate.

Cel puțin nu singură.

Însă o schimbare produsă la un anumit nivel se propagă automat către nivelurile inferioare.

Așa că, cu cât o schimbarea are loc la nivelurile superioare ale piramidei, cu atât va influența întreg sistemul psihic al unui om.

Piramidal, nivelurile sunt în ordine acestea:

1.- Mediul

2.- Comportamente, limbaj și gânduri

3.- Abilități și capabilități

4.- Convingeri și valori

5.- Misiunea în viața

6.- IDENTITATEA

7.- Si dincolo de identitate – SPIRITUALITATEA adică relația individului cu Divinitatea, cu Universul.

Nivelul 1 este, cum spuneam, prima treaptă, nivelul de bază, respectiv MEDIUL

Nivelul mediului este cel al realităţii fizice, al mediului geografic, definit ca spaţiu al existenţei sau, după caz, ca mediu socio-politico-economic, cel în care individul există și acționează.

Nivelul mediului reprezintă și locul, timpul și oamenii angrenați.

Acest nivel este influențat de celelalte trepte superioare.

Mediul în care acționează un om este determinat de abilitățile lui, de convingerile și principiile sale, de valori, de misiunea sa existențială și nu în ultimul rând, de relația cu divinitatea.

Acest nivel, al mediului, este însă cel mai usor de văzut de către individ și de către societate.

Și este, alături de nivelul următor- comportamente- ” Cartea de vizită” a unui om.

Analizând ce face un om, unde acționează, alături de cine, cum își schimbă în timp mediul și comportamentul, poți spune foarte multe despre structura sa psihică de profunzime. Adica despre valorile sale, despre principiile sale, despre interesele sale.

Cunoașteți expresiile

” Omul potrivit la locul potrivit” și ” Îl poți scoate pe Ghița din Ferentari ușor, dar nu la fel de ușor scoți Ferentarul din Ghiță”?

Ei bine, acum poate are mai mult sens pentru voi la ce fac referire.

Nivelul 2 este Nivelul COMPORTAMENTELOR şi al Limbajului. Este nivelul interfeţei perceptibile în comunicare între oameni. Cuprinde fapte, acţiuni, limbaj (verbal, non-verbal, paraverbal), răspuns şi feed-back.

Și cum limbajul și comportamentul unui om sunt determitate de gândurile sale, acest nivel ne poate releva ceea ce gândește cu adevărat un om.

Nivelul 3 este al ABILITĂȚILOR.

Nivelul abilităţilor, al competenţelor, al capacităţilor, al harurilor, al talentului, al darurilor, talanților, etc. conţine tot ceea ce reprezintă element specific distinctiv pentru un om.

Mai curând format prin exersare repetată a unui comportament sistematic cu scopul unui obiectiv precis şi propriu.

Este vizibil numai în comportament. Și, în același timp, se formează pe baza manifestării repetate a nivelului anterior.

Nivelul 4 este cel al CONVINGERILOR ȘI VALORILOR.

Convingerile sunt principii care ne îndrumă acțiunile. Pot fi chiar nedeclarate, sau contrare declarațiilor individului. Dar întotdeauna ele se vor reflecta în comportamentul nostru.

Aceste convingeri, aceste valori conferă sens acțiunilor noastre.

Reprezintă ceea ce prețuim. Soarele nostru în jurul căruia gravităm.

Nivelul 5 este Nivelul MISIUNII ÎN VIAȚA.

Acest nivel este în legătură cu ideea contribuției individului la lume.

Cum îți pui amprenta în lume.

Ce lași moștenire.

Cum îți aduci aportul la binele umanițății.

Acest nivel se formează în timp, fiind înfluențat de celelalte patru niveluri.

Nivelul 6 este Nivelul IDENTITĂȚII.

Este nivelul definirii ca sine, ca individ. Nivelul identităţii împreună cu misiunea în viața și cu nivelul atitudinilor şi valorilor descriu ceea ce psihologii definesc ca fiind PERSONALITATEA UNUI OM, din prisma congnitivă, cu reflectare directă asupra etajului comportamental.

Mircea Miclea spunea într-un interviu că „Identitatea are un rol esențial în dezvoltarea noastră. Când știi cine ești, știi ce să faci cu viața ta și ai energie pentru asta; știi cum să alegi, știi ce relații trebuie să ai și cu cine. Identitatea dă forță și stabilitate, cu condiția ca ea însăși să fie relativ stabilă”.

Apar comportamente contextuale, contradictorii, distructive sau aberante.

Dezvoltarea umană vine la pachet cu asumarea unei identități.

Iar asumarea unei identității îi conferă valoare individului și aduce o congruență la nivelul credințe-simțire-acțiuni.

Tot la nivelul identității putem vorbi de conceptul de APARTENENȚĂ.

Nivelul Apartenenţei este cel care defineşte grupul de referinţă pentru individ, la care acesta se raportează atunci când se consideră ca fiind parte dintr-un grup, echipă, comunitate sau societate mai mare.

Nivelul 7 si ultimul este Nivelul legăturii cu DIVINITATEA.

Poate fi înțeles ca domeniul eticii, al religiei, al spiritualității.

Dincolo de tine, reprezintă modul în care te raportezi la umanitate în ansamblul ei.

Cum te raportezi la Dumnezeu.

Acest nivel se trăiește emoțional și poate fi înțeles prin întrebarea fundamentală „cu ce scop suprem?”.

Magdalena TOMA, psiholog