- 492 de metri pătrați din domeniul public. Evenimentul mergea, convenția încă nu era semnată
- 69.332,64 lei trebuiau plătiți înainte. Au fost plătiți după ce „Republica” se terminase
- 492 mp în convenție. 533,68 mp constatați ca ocupați „fără formă legală”
- Direcția constată ocuparea fără formă legală. Informația nu ajunge unde trebuie. Bugetul pierde venituri
- Primăria a ajuns în instanță pentru 83.680,11 lei pe care trebuia să-i încaseze
- Domeniul public nu se administrează cu „magie de Crăciun”
492 de metri pătrați din domeniul public. Evenimentul mergea, convenția încă nu era semnată
În „Republica lui Moș Crăciun”, magia sărbătorilor a funcționat mai repede decât administrația. Curtea de Conturi consemnează folosirea temporară a 492 mp din domeniul public al municipiului Ploiești de către o persoană juridică pentru activități comerciale, recreative și de agrement. Perioada avută în vedere era 28 noiembrie 2025–11 ianuarie 2026. Numai că documentul care trebuia să reglementeze această folosință avea o problemă elementară: utilizatorul nu îl semnase și nu îl ridicase cel puțin până la 18 decembrie 2025.
Cu alte cuvinte, potrivit auditorilor, activitatea începuse, domeniul public era folosit, dar convenția nu fusese încă însușită de cealaltă parte. Primăria însăși transmisese adrese utilizatorului pentru „semnarea și ridicarea convenției”. Nu este un detaliu birocratic. Convenția este actul care stabilește suprafața, perioada, obligațiile, taxa și răspunderea părților.
Site-ul oficial al municipalității confirma în același timp desfășurarea Târgului de Crăciun până la 11 ianuarie 2026. (Curtea de Conturi)
69.332,64 lei trebuiau plătiți înainte. Au fost plătiți după ce „Republica” se terminase
Problema devine și mai greu de explicat când ajungem la bani. Convenția stabilea pentru folosirea temporară a terenului o taxă de 69.332,64 lei. Potrivit constatării Curții de Conturi, plata anticipată era una dintre condițiile pentru intrarea în vigoare a convenției.
„Anticipat” are un sens destul de precis în limba română: înainte.
În realitate, auditorii au constatat că suma a fost achitată la aproximativ o lună după finalizarea evenimentului, și aceasta după ce UATM Ploiești transmisese mai multe solicitări de plată.
Situația ridică o întrebare administrativă simplă: dacă plata anticipată condiționa intrarea în vigoare a convenției, în ce regim juridic a fost folosit terenul cât timp taxa nu era achitată?
Nu vorbim despre o datorie uitată de câteva zile într-un sertar. Vorbim despre folosirea comercială a domeniului public, iar veniturile rezultate din această utilizare aparțin bugetului local. Curtea califică impactul situației fără echivoc: „nerealizarea veniturilor bugetului local la întregul potențial”.
Raportul Curții de Conturi mai scoate la iveală un amănunt care spune multe despre calitatea administrării documentului. În convenție a fost utilizată noțiunea de „eliberare” pentru reglementarea unor termene privind folosirea terenului. Potrivit auditorilor, termenul a fost interpretat eronat drept o dată ulterioară desfășurării evenimentului.
Nu este o dispută filologică. Când un document privind domeniul public stabilește când începe și când încetează obligațiile unei persoane juridice, formularea trebuie să fie lipsită de echivoc. De ea depind plata taxelor, durata ocupării, calculul eventualelor accesorii și momentul în care municipalitatea poate cere eliberarea terenului.
Curtea recomandă tocmai revizuirea cadrului intern și stabilirea clară a documentelor, termenelor și terminologiei utilizate pentru asemenea evenimente.
Cu alte cuvinte, administrația care trebuia să impună reguli unui operator privat nu reușise să-și formuleze propriile reguli suficient de clar pentru a elimina confuzia.
492 mp în convenție. 533,68 mp constatați ca ocupați „fără formă legală”
Aici cifrele devin și mai incomode.
Convenția despre care vorbește Curtea privea 492 mp. Însă Direcția Gestiune Patrimoniu a constatat prin note proprii ocuparea „fără formă legală” a unei suprafețe de 533,68 mp, atât anterior redactării convenției, cât și ulterior.
Diferența nu este o subtilitate contabilă. Este domeniu public. Și așacum Intransigent spune de atâta timp, Mihai Polițeanu nu este preocupat de respectarea legilor acestei țări, ci de câștigarea a cât mai mulți adepți cu bani publici dați pe distracții pentru ei.
Pentru această ocupare și pentru alte perioade identificate, municipalitatea avea la data auditului debite neîncasate de 83.680,11 lei. Curtea precizează chiar că 24.736,07 lei din această sumă nu fuseseră înregistrați în evidența contabilă în anul 2025.
Așadar, administrația avea simultan două probleme: bani pe care trebuia să-i încaseze și bani care, deși rezultați din propriile constatări, nu ajunseseră nici măcar să fie reflectați integral în contabilitate.
Într-o administrație care pretinde control asupra patrimoniului, acesta este exact genul de circuit pe care controlul intern ar trebui să îl oprească înainte să ajungă în raportul Curții de Conturi.
Direcția constată ocuparea fără formă legală. Informația nu ajunge unde trebuie. Bugetul pierde venituri
Lanțul administrativ se rupe într-un punct și mai concret. Curtea arată că documentele întocmite de Direcția Gestiune Patrimoniu privind ocuparea fără formă legală a celor 533,68 mp nu fuseseră transmise Serviciului Public Finanțe Locale.
Consecința? Pentru suprafața respectivă nu fusese calculată taxa pe teren și accesoriile aferente, evaluate în raport la 126 de lei.
Suma este mică. Problema este mare.
Pentru că ea demonstrează mecanismul: un compartiment constată o situație, informația nu circulă către compartimentul care trebuie să stabilească obligația fiscală, iar venitul nu este calculat. Exact de aceea Curtea cere instituirea unei proceduri privind fluxul documentelor și informațiilor între Primărie și SPFL.
Un aparat administrativ nu funcționează doar prin organigramă. Funcționează atunci când informația produsă într-un birou ajunge la timp în biroul care trebuie să transforme constatarea în obligație, factură sau măsură de recuperare.
Aici, lanțul a cedat.
Primăria a ajuns în instanță pentru 83.680,11 lei pe care trebuia să-i încaseze
Când procedurile administrative nu rezolvă problema la timp, următorul pas devine tribunalul. Pentru recuperarea debitului, UATM Ploiești formulase până la momentul auditului o cerere de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 7977/281/2026.
Este legitim ca municipalitatea să folosească instanța pentru recuperarea banilor care îi sunt datorați. Dar existența procesului nu șterge întrebările despre ceea ce s-a întâmplat înainte.
De ce s-a permis acumularea debitului? De ce o taxă care trebuia achitată anticipat a fost plătită după încheierea evenimentului? Cum a fost folosit domeniul public înainte ca utilizatorul să semneze convenția? De ce o parte din debite nu era înregistrată contabil? Și de ce documentele privind ocuparea fără formă legală nu ajunseseră la Finanțele Locale?
Procesul încearcă să recupereze bani. Ancheta trebuie să afle cum s-a ajuns în situația în care acești bani au trebuit recuperați prin proces. (
Domeniul public nu se administrează cu „magie de Crăciun”
Primăria prezenta „Republica lui Moș Crăciun” drept șase săptămâni de lumini, spectacole, patinoar, roată panoramică și activități comerciale în centrul Ploieștiului. Site-ul oficial identifică Primăria Municipiului Ploiești drept organizator, în parteneriat cu Autentic Events. (Republica lui Moș Crăciun)
Curtea de Conturi ne arată însă ce se afla în spatele decorului: o convenție nesemnată la începutul utilizării, o taxă de 69.332,64 lei plătită mult după momentul la care trebuia achitată, 533,68 mp constatați ca ocupați fără formă legală, 83.680,11 lei debite neîncasate, bani neînregistrați integral în contabilitate și informații care nu au circulat între structurile aceleiași administrații.
Niciuna dintre aceste constatări nu dovedește, prin ea însăși, săvârșirea unei infracțiuni și nici nu stabilește răspunderea personală a unui anumit funcționar. Dar toate cer același lucru: nume, atribuții, documente și explicații.
Pentru că domeniul public nu aparține Primăriei și, cu atât mai puțin, primarului Mihai Polițeanu. Primăria doar îl administrează în numele ploieștenilor, prin Consiliul Local.
Va urma…
