România intră într-o nouă etapă a crizei politice, iar de data aceasta ruptura nu mai este mascată în formule diplomatice. Președintele Nicușor Dan l-a desemnat pe Adrian Veștea pentru funcția de prim-ministru, după ce Eugen Tomac și-a depus mandatul, iar anunțul a lovit direct în nervul sensibil al PNL: autoritatea conducerii partidului. (Reuters)
Ilie Bolojan a reacționat dur, acuzând că nici el, nici conducerea PNL nu au fost informați anterior despre decizie. În mesajul public, liderul liberal a calificat desemnarea drept „un act ostil” și „o evidentă încercare de rupere a PNL”, anunțând convocarea Biroului Politic Național pentru stabilirea unei poziții oficiale.
Dincolo de numele lui Adrian Veștea, problema politică este alta: poate președintele să ia un liberal din interiorul PNL și să îl împingă spre Palatul Victoria fără acordul partidului care ar trebui să îl susțină parlamentar? Constituțional, președintele poate desemna premierul. Politic, însă, gestul deschide o rană adâncă: dacă partidul nu este consultat, desemnarea riscă să devină mai degrabă o operațiune de forță decât o soluție de stabilitate.
Adrian Veștea nu este un nume marginal în PNL. A fost ministru al Dezvoltării, președinte al Consiliului Județean Brașov și este prezentat de Nicușor Dan ca un om cu experiență administrativă și profil pro-occidental.
Tocmai de aceea mutarea devine și mai sensibilă, pentru că nu este o desemnare din afara partidului, ci o alegere care poate crea două centre de greutate în interiorul liberalilor.
În acest moment, Nicușor Dan pare să joace cartea unui guvern politic, după eșecul variantei Tomac, însă o guvernare născută dintr-un conflict frontal cu conducerea PNL riscă să înceapă cu o întrebare grea: va avea Adrian Veștea susținerea partidului sau doar binecuvântarea Cotroceniului?
Cert este că PNL este pus în fața unei decizii delicate: fie își asumă desemnarea și încearcă să transforme criza în negociere, fie respinge mutarea și confirmă public ruptura dintre Cotroceni și conducerea liberală. În ambele variante, România câștigă încă o criză înainte să câștige un guvern.
