Într-un oraș sufocat de probleme administrative, de decizii controversate, de explicații întârziate și de aroganțe publice tot mai greu de digerat, primarul Mihai Polițeanu pare să fi găsit vinovații de serviciu: jurnaliștii care îndrăznesc să scrie despre ceea ce administrația ar prefera să rămână sub preș. Sau să fie acoperită de cealaltă parte a presei care tace ori se uită în altă parte.
După derapajul public al primarului municipiului Ploiești la adresa unei publicații locale, derapaj în care edilul a folosit exprimări greu de asociat cu demnitatea unei funcții publice, reacțiile nu au întârziat să apară. Una dintre cele mai ferme poziții a venit din partea jurnalistei Alina Tănăsescu, realizatoare și moderatoare la RepublikaNews/RNTV, cunoscută publicului pentru emisiunile „Turul de Forță” și „Față/Verso”.
Alina Tănăsescu nu a apărat o redacție din simpatie, prietenie sau solidaritate de conjunctură. A apărat un principiu: presa poate fi criticată, combătută, contrazisă, dar nu batjocorită de un primar pentru că a publicat informații incomode.
Citește și: Alianța pentru Drepturile Omului din România a sesizat Poliția Locală Ploiești după derapajul public al primarului Mihai Polițeanu la adresa unei publicații locale
„Nu mi se pare corect faptul că primarul municipiului Ploiești vorbește atât de urât de alți colegi de presă, chiar dacă majoritatea nu avem legătură între noi. Totuși, nu poți să lași lucrurile așa”, a declarat Alina Tănăsescu în video-ul postat pe Facebook.
Declarația sa vine în contextul în care primarul Mihai Polițeanu a ales, din nou, calea atacului verbal, în locul răspunsului administrativ argumentat. În loc să explice limpede de ce un teren ajunge să fie închiriat la un preț despre care presa a ridicat întrebări legitime, edilul a preferat să lovească în cei care au scris.
Iar aici începe adevărata problemă.
Pentru că un primar nu este un comentator nervos de pe rețelele sociale. Nu este un cetățean oarecare care se descarcă între două postări. Este reprezentantul unei instituții publice, plătit din bani publici, obligat prin însăși natura funcției sale să manifeste decență, echilibru și respect față de cetățeni și față de libertatea presei.
Când primarul unui municipiu ajunge să vorbească despre jurnaliști în termeni jignitori, problema nu mai este doar de limbaj. Este o problemă de cultură democratică, de raportare la controlul public. Este o problemă de caracter administrativ.
Alina Tănăsescu a punctat exact miezul scandalului: jurnaliștii au ridicat o întrebare legitimă privind prețul de închiriere al unui teren.
„Să spui de un ziar că angajații, jurnaliștii, sunt mizerabili, să-i faci în toate felurile pentru simplul fapt că au spus un adevăr, că nu este corect să dai un teren spre închiriere pe încă un an de zile cu prețul de 3,5 lei pe metru pătrat unei companii uriașe străine, în condițiile în care în centrul orașului Ploiești, la o tarabă la Halele Centrale, e undeva la 70 de lei pe metru pătrat. De ce se fac aceste diferențe?”, a mai spus jurnalista.
Întrebarea este devastatoare prin simplitatea ei: de ce se fac aceste diferențe?
De ce unii plătesc prețuri care apasă, iar alții beneficiază de condiții care ridică semne de întrebare? De ce micul comerciant, omul de la tarabă, ploieșteanul care își câștigă pâinea muncind zi de zi, ajunge să plătească mult mai mult decât o companie mare? De ce administrația locală pare atât de generoasă cu unii și atât de rece cu alții?
Iar dacă explicația există, ea trebuie dată public. Cu acte. Cu hotărâri. Cu justificări economice. Cu evaluări. Cu temei legal. Nu cu insulte.
Pentru că insulta nu ține loc de document, iar aroganța nu ține loc de transparență.
Un primar care se supără pe presă pentru că presa întreabă, nu înțelege rolul funcției pe care o ocupă. Presa nu este biroul de imagine al primarului. Sau nu toată presa, cel puțin. Presa nu este obligată să aplaude. Presa nu este datoare să tacă atunci când apar diferențe greu de explicat între prețuri, contracte și tratamente administrative. Chiar are obligația să reacționeze și să critice abuzurile!
Mai grav este că Mihai Polițeanu pare să confunde critica jurnalistică cu dușmănia personală. Or, într-o democrație locală funcțională, jurnalistul care întreabă nu este dușmanul primarului. Este vocea publicului care vrea să știe ce se întâmplă cu bunurile orașului.
Dacă presa greșește, primarul are la dispoziție instrumente civilizate: drept la replică, precizări publice, documente justificative, conferință de presă, acțiune în instanță, dacă se consideră prejudiciat. Dar atunci când răspunsul ales este etichetarea disprețuitoare a unei publicații și a jurnaliștilor ei, discuția se mută din zona administrativă în zona derapajului public.
Iar reacția Alinei Tănăsescu este importantă tocmai pentru că vine din interiorul breslei. Nu pentru a apăra automat o publicație, ci pentru a marca o limită, aceea că un primar nu poate transforma funcția publică într-o tribună de atac împotriva presei locale.
„Cred că nici în zonele rurale nu găsim un preț pe un teren să-l închiriem cu 3,5 lei metrul pătrat”, a mai afirmat Alina Tănăsescu.
Această comparație ar trebui să-l pună pe gânduri pe primarul Ploieștiului. Pentru că, dincolo de polemică, aici nu mai vorbim doar despre limbaj. Vorbim despre administrarea patrimoniului public. Vorbim despre echitate și despre felul în care autoritatea locală tratează interesul public.
Ploieștiul nu are nevoie de primari care se războiesc cu jurnaliștii. Are nevoie de primari care explică, justifică și răspund. Nu cu invective, nu cu etichete, nu cu dispreț, ci cu acte și argumente.
În definitiv, dacă presa a mințit, primarul trebuie să demonstreze. Dacă presa a spus adevărul, primarul trebuie să răspundă. Dar într-un caz și în celălalt, limbajul suburban nu este o soluție administrativă.
Atacul la presă este, de multe ori, primul semn al unei administrații care nu mai suportă oglinda. Iar când oglinda arată contracte, prețuri, diferențe și privilegii, reacția firească a unui edil responsabil nu este să spargă oglinda, ci să explice imaginea.
Mihai Polițeanu are obligația publică să răspundă clar: care este temeiul prețului invocat, cine a decis, pe baza căror documente, în beneficiul cui și cu ce justificare față de ceilalți comercianți sau contribuabili ai orașului.
Până atunci, rămâne imaginea unui primar care, în loc să trateze presa ca pe un partener critic al democrației locale, o tratează ca pe un inamic ce trebuie umilit. Observatorul Prahovean nu e vorba despre tine.
În Ploiești, problema nu este că presa întreabă. Problema este că administrația se enervează când trebuie să răspundă.
Click AICI pentru a vedea primul video cu poziția Alinei Tănăsescu
Și AlCI partea a doua.
