- 203.531 lei în amenzi plătite din bani publici. Curtea cere să se afle de ce au fost sancționate instituțiile și cine trebuie să suporte costul
- 997.502,76 lei dobânzi nu apăreau în contabilitate. Alte 980.030,19 lei ajunseseră restante
- Școala „Nicolae Iorga”: 57.354 lei care trebuiau să ajungă la bugetul Ploieștiului au rămas nevirate
- „Republica lui Moș Crăciun”: terenul era folosit, convenția nu era semnată, iar taxa care trebuia plătită anticipat a venit după închiderea evenimentului
- Primăria nu putea spune exact ce garanții de bună execuție avea. În Forexebug apărea eronat un sold de 11,6 milioane lei
203.531 lei în amenzi plătite din bani publici. Curtea cere să se afle de ce au fost sancționate instituțiile și cine trebuie să suporte costul
În 2025, amenzile nu au lipsit din contabilitatea administrației ploieștene. La nivelul UATM Ploiești, Curtea de Conturi identifică 50.646 lei achitați pentru sancțiuni aplicate în legătură cu întreținerea drumurilor pe timp de iarnă, carosabilul, marcajele rutiere, starea de salubritate și salubrizarea orașului.
Separat apare sancțiunea de 130.685 lei aplicată de Garda Națională de Mediu în cazul evenimentului „Republica de sub Castani”. Suma a fost achitată, iar procesul-verbal a fost contestat în dosarul 23057/281/2025, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești la momentul auditului.
Nici instituțiile sanitare subordonate nu lipsesc din tablou. Spitalul Municipal Ploiești primise trei sancțiuni, total 9.500 lei, iar Spitalul de Pediatrie alte trei, însumând 13.700 lei.
În total: 203.531 lei.
Curtea nu spune că fiecare leu trebuie automat recuperat de la o persoană sau de la un contractor. Cere însă ceva ce administrația trebuia să facă oricum: stabilirea cauzelor și împrejurărilor fiecărei sancțiuni, verificarea obligațiilor asumate prin contractele de servicii și recuperarea sumelor plătite nejustificat acolo unde răspunderea aparține altcuiva.
O amendă achitată de Primărie nu dispare odată cu ordinul de plată. Dacă sancțiunea a fost provocată de neîndeplinirea unei obligații contractuale, factura finală nu trebuie lăsată automat contribuabilului. (Curtea de Conturi)
Termen: 31 mai 2027.
997.502,76 lei dobânzi nu apăreau în contabilitate. Alte 980.030,19 lei ajunseseră restante
Administrarea datoriei publice presupune două lucruri elementare: să știi cât datorezi și să plătești la termen. Curtea de Conturi constată că, în situațiile financiare ale UATM Ploiești pentru 2025, nu fuseseră înregistrate și raportate dobânzi de 997.502,76 lei aferente creditelor contractate de municipiu.
Aproape un milion de lei în costuri financiare existau, dar nu apăreau corespunzător în fotografia contabilă a orașului.
Problema merge însă mai departe. La 31 decembrie 2025, municipalitatea avea rate și dobânzi restante în valoare de 980.030,19 lei, pentru că plățile nu fuseseră efectuate conform graficelor de rambursare.
Întârzierea a costat suplimentar: în cursul anului 2025 au fost achitate 11.558,95 lei dobânzi penalizatoare.
Aici nu mai discutăm doar despre forma bilanțului. Penalitatea este bani care ies efectiv din buget pentru că o obligație nu a fost achitată la scadență.
Curtea indică două deficiențe distincte: nerespectarea contabilității pe bază de angajamente, prin neînregistrarea dobânzilor datorate, și lipsa fondurilor necesare plății la timp a serviciului datoriei publice. Recomandarea este la fel de clară: proceduri prin care toate obligațiile rezultate din credite să fie înregistrate corect și asigurarea resurselor astfel încât municipiul să nu mai plătească penalități pentru întârzieri.
Într-o administrație care împrumută orașul, costul creditului trebuie cunoscut înainte de scadență, nu descoperit după penalizare.
Termen: 31 mai 2027.
Școala „Nicolae Iorga”: 57.354 lei care trebuiau să ajungă la bugetul Ploieștiului au rămas nevirate
Uneori, o constatare de audit poate fi redusă la o propoziție foarte simplă: municipiul avea bani de încasat, iar banii nu ajunseseră integral la buget.
La Școala Gimnazială „Nicolae Iorga”, Curtea constată că în anul 2025 nu fusese virată integral către bugetul local cota de 50% din chiria obținută din administrarea bunurilor aparținând Municipiului Ploiești, obligație stabilită prin HCL nr. 153/29.04.2024.
Suma rămasă nevirată: 57.354 lei.
Impactul consemnat de auditori este direct: nerealizarea veniturilor bugetului local la întregul potențial și supraevaluarea rezultatului patrimonial al unității de învățământ.
Nu este o problemă de estimare, nici o creanță ipotetică și nici o dispută despre valoarea unui bun. Vorbim despre venituri generate din folosirea patrimoniului municipal, pentru care regula de repartizare era deja stabilită.
Curtea cere plata integrală către bugetul local a cotei datorate și, în plus, calcularea și virarea accesoriilor aferente până la data efectivă a plății.
Cei 57.354 de lei nu reprezintă doar o poziție contabilă rămasă deschisă. Sunt bani pe care bugetul orașului trebuia să-i primească și nu îi primise la momentul auditului.
Când patrimoniul public produce venit, traseul banilor trebuie să fie la fel de clar precum contractul care îi generează: cine încasează, cât păstrează și cât virează proprietarului.
Termen: 31 mai 2027.
„Republica lui Moș Crăciun”: terenul era folosit, convenția nu era semnată, iar taxa care trebuia plătită anticipat a venit după închiderea evenimentului
Una dintre cele mai complicate constatări privește folosirea temporară a 492 mp din domeniul public al Municipiului Ploiești pentru activități comerciale, recreative și de agrement în cadrul „Republicii lui Moș Crăciun”.
Curtea consemnează că documentul numit „convenție” nu era înregistrat la registratura ambelor părți și că utilizatorul ori împuternicitul său nu îl semnase și ridicase cel puțin până la 18 decembrie 2025, deși perioada de utilizare a terenului începuse la 28 noiembrie 2025.
Convenția stabilea o taxă de 69.332,64 lei, aferentă perioadei 28.11.2025–11.01.2026. Plata anticipată era una dintre condițiile intrării convenției în vigoare. În realitate, Curtea arată că taxa a fost achitată la aproximativ o lună după finalizarea evenimentului, după mai multe solicitări ale municipalității.
Și mai rămâne ceva: la momentul auditului, Primăria înregistra 83.680,11 lei debite neîncasate pentru folosirea terenului „fără formă legală”, dintre care 24.736,07 lei nu fuseseră nici măcar înregistrați contabil în 2025. Suprafața identificată în această situație era de 533,68 mp, mai mare decât cei 492 mp din convenție. Recuperarea ajunsese în dosarul 7977/281/2026.
Pentru că documentele nu fuseseră transmise la timp către SPFL, nu fusese calculată nici taxa pe teren și accesoriile, în cuantum de 126 lei.
Curtea cere refacerea procedurilor și recuperarea tuturor veniturilor datorate municipiului.
Termen: 31 mai 2027.
Primăria nu putea spune exact ce garanții de bună execuție avea. În Forexebug apărea eronat un sold de 11,6 milioane lei
Garanția de bună execuție este plasa de siguranță a beneficiarului public. Dacă un constructor sau un furnizor nu își respectă obligațiile, aceasta poate deveni unul dintre instrumentele prin care administrația își protejează banii.
Numai că, la UATM Ploiești, Curtea de Conturi constată că evidența acestor garanții nu era condusă și reflectată corespunzător, iar entitatea nu era în măsură să prezinte auditorilor o situație exactă a garanțiilor constituite și deblocate, atât pentru lucrările în curs, cât și pentru cele aflate în perioada de garanție.
Mai mult, datele din evidența contabilă proprie nu se potriveau cu cele din sistemul național Forexebug. Acesta din urmă prezenta eronat un sold creditor de 11.611.068 lei.
Cifra trebuie citită corect: Curtea nu spune că 11,6 milioane de lei au dispărut. Spune că evidențele nu se corelau, într-un domeniu în care fiecare garanție trebuie cunoscută ca valoare, termen și contract.
Riscul indicat de auditori este cât se poate de concret: garanții constituite într-un cuantum incorect, instrumente de garantare care pot expira fără a fi utilizate atunci când apar deficiențe contractuale sau garanții eliberate în alt cuantum ori înainte de termen.
Curtea cere reconstruirea evidenței și o procedură interdepartamentală prin care compartimentele tehnice, juridice și economice să transmită la timp toate informațiile.
Pentru că o garanție despre care administrația nu știe exact dacă mai există este o garanție care poate să nu mai protejeze nimic.
Termen: 31 mai 2027.
