- 90 de facturi au intrat în Primărie. În contabilitate, însă, au dispărut din peisaj
- Trei procese pierdute în primă instanță, dar riscul de 186.592 de lei nu apărea în bilanțul Primăriei
- 610.215,58 lei ținuți artificial în „investiții în curs”. Unele sume veneau din 2011, altele din proiecte abandonate înainte de 2012
- 26.091,47 lei în garanții prescrise. A fost nevoie de Curtea de Conturi ca Primăria să-și curețe propriile evidențe
- Curtea leagă punctele: nu mai vorbim despre o eroare izolată, ci despre un sistem de control care nu și-a făcut treaba
- Probleme vechi de peste un deceniu, încă purtate în bilanțul din 2025. „Le-am moștenit” nu mai este suficient
- Primăria nu a contrazis constatările la conciliere. Iar asta cântărește greu
90 de facturi au intrat în Primărie. În contabilitate, însă, au dispărut din peisaj
În 2025, către UATM Ploiești au fost transmise 90 de facturi electronice, inclusiv facturi de corecție. Documentele fuseseră descărcate din Spațiul Privat Virtual al instituției. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre facturi pierdute pe traseu, neprimite sau imposibil de identificat.
Și totuși, Curtea de Conturi constată că ele nu au fost analizate și înregistrate în contabilitate.
La Administrația Parcului Memorial „Constantin Stere”, problema capătă o dimensiune și mai clară: trei facturi pentru servicii de pază, în valoare totală de 872.071,20 lei, nu fuseseră înregistrate și nici raportate în situațiile financiare aferente anului 2025. Cheltuiala și obligația către furnizor au apărut în contabilitate abia în 2026, când facturile au fost achitate.
O datorie publică nu începe însă să existe în ziua plății. Ea trebuie recunoscută atunci când obligația s-a născut. Dacă acest lucru nu se întâmplă, bilanțul nu mai arată fidel ce are instituția de plătit și ce obligații apasă efectiv asupra bugetului.
Aici nu mai discutăm despre o singură omisiune. Vorbim despre 90 de documente fiscale și, într-un singur caz subordonat, de aproape 900.000 de lei care nu apăreau la timp în fotografia financiară a administrației.
Curtea a consemnat faptele. Rămâne întrebarea care trebuie pusă în orice administrație care pretinde că își controlează propriile finanțe: cine urmărea circuitul e-Factura, cine verifica dacă toate obligațiile erau contabilizate și cum au putut trece 90 de facturi prin sistem fără să ajungă în evidența financiară?
Sursa: Raportul de audit financiar nr. 58784/28.08.2026, pag. 11, Curtea de Conturi. (Curtea de Conturi)
Trei procese pierdute în primă instanță, dar riscul de 186.592 de lei nu apărea în bilanțul Primăriei
Curtea de Conturi a găsit o ruptură care, într-o administrație funcțională, nu ar trebui să existe: juridicul știa că Primăria pierduse procese, dar contabilitatea nu reflecta riscul financiar rezultat din aceste litigii.
În trei dosare în care UATM Ploiești avea calitatea de pârât, instanțele pronunțaseră soluții nefavorabile în primă instanță. Cu toate acestea, la nivelul situațiilor financiare nu fuseseră constituite provizioane în valoare de 186.592 lei.
Problema nu se oprea aici. Curtea menționează și alte litigii privind drepturi salariale, în care cererile fuseseră admise integral sau parțial pe fond și se aflau în căile de atac, fără ca eventualele obligații viitoare de plată să fie evaluate și reflectate corespunzător.
Auditorii au identificat și explicația administrativă: nu exista o procedură de lucru care să asigure transmiterea completă și la timp a informațiilor între compartimentele juridice și structurile care întocmesc situațiile financiare.
Asta înseamnă că, în interiorul aceleiași instituții, un compartiment putea ști că există un risc concret de plată, iar altul putea închide bilanțul fără ca acel risc să apară.
Un proces pierdut în primă instanță nu înseamnă automat o datorie definitivă. Dar exact pentru asemenea situații există provizioanele: pentru ca bilanțul să reflecte nu doar ce s-a plătit deja, ci și obligațiile probabile care pot lovi bugetul ulterior.
Când juridicul și contabilitatea nu comunică, orașul nu mai vede imaginea completă a propriilor riscuri financiare. Iar un buget administrat fără această imagine este, inevitabil, administrat pe întuneric.
Sursa: Raportul nr. 58784/28.08.2026, pag. 11. (Curtea de Conturi)
610.215,58 lei ținuți artificial în „investiții în curs”. Unele sume veneau din 2011, altele din proiecte abandonate înainte de 2012
La trei instituții subordonate, Curtea de Conturi a găsit 610.215,58 lei menținuți nejustificat în contul „Active fixe corporale în curs de execuție”. Cifra nu vorbește despre un singur proiect întârziat. Vorbește despre sume care au rămas ani întregi agățate în contabilitate, deși realitatea administrativă se schimbase demult.
La Teatrul „Toma Caragiu”, 286.087,56 lei reprezentau documentații tehnice pentru lucrări privind autorizarea de securitate la incendiu. Documentațiile fuseseră predate Primăriei încă din februarie 2023, dar continuau să figureze în evidența investițiilor în curs.
La Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu”, 48.938,89 lei proveneau inclusiv din cheltuieli ale unor instituții reorganizate sau comasate în 2011 și 2013, fără ca documentele justificative necesare clarificării acestor poziții să mai poată fi prezentate.
Situația de la Colegiul de Artă „Carmen Sylva” este și mai grăitoare: 275.189,13 lei reprezentau proiecte și avize pentru construirea unei săli de concerte, deși obiectivul fusese abandonat, iar cheltuielile fuseseră efectuate înainte de 2012.
Așadar, în bilanțul anului 2025 continuau să supraviețuiască investiții începute sau abandonate cu peste un deceniu în urmă.
Nu este doar o problemă de ordine contabilă. Este diferența dintre ce spune registrul și ce există în realitate.
Un proiect poate fi abandonat, transferat sau închis. Dar dacă nimeni nu îl scoate corect din evidențe, el continuă să existe pe hârtie mult după ce a dispărut din teren.
Iar când acest lucru se întâmplă ani la rând, contabilitatea nu mai descrie fidel administrația. O conservă.
Sursa: Raportul Curții de Conturi nr. 58784/28.08.2026, pag. 11–12. (Curtea de Conturi)
26.091,47 lei în garanții prescrise. A fost nevoie de Curtea de Conturi ca Primăria să-și curețe propriile evidențe
La 31 decembrie 2025, în contabilitatea Municipiului Ploiești figurau încă 26.091,47 lei în contul „Creditori diverși”, reprezentând garanții de participare la proceduri de achiziție pentru care termenul de prescripție se împlinise.
Cu alte cuvinte, sumele continuau să fie purtate în evidență deși situația lor juridică nu mai justifica menținerea în aceeași formă contabilă.
Curtea de Conturi a identificat problema, iar Primăria a remediat-o operativ chiar în timpul auditului. Faptul trebuie consemnat. Dar tocmai această corectare rapidă scoate la iveală problema mai mare: de ce a fost nevoie de auditorul extern pentru ca administrația să observe ceva ce propriile controale trebuiau să descopere înainte?
Nu cei 26.091 de lei sunt aici miza principală. Într-un buget de municipiu, suma este redusă. Miza este disciplina evidenței financiare. O administrație trebuie să știe permanent ce garanții mai sunt active, ce obligații s-au stins, ce drepturi s-au prescris și ce poziții contabile nu mai corespund realității.
Altfel, registrele încep să acumuleze straturi de operațiuni vechi care supraviețuiesc nu pentru că mai au temei, ci pentru că nimeni nu le-a verificat la timp.
Iar această constatare pregătește una dintre concluziile cele mai grele ale raportului: problema nu era doar într-un cont contabil. Curtea avea să arate că întregul sistem de control intern managerial al UATM Ploiești nu funcționa la nivelul cerut de dimensiunea și complexitatea administrației.
Sursa: Raportul nr. 58784/28.08.2026, pag. 12. (Curtea de Conturi)
Curtea leagă punctele: nu mai vorbim despre o eroare izolată, ci despre un sistem de control care nu și-a făcut treaba
După zeci de constatări, raportul Curții de Conturi ajunge la una dintre cele mai importante concluzii ale întregului audit. În capitolul dedicat bunei guvernanțe, auditorii arată că sistemul de control intern managerial al UATM Ploiești nu era adaptat dimensiunii, complexității și mediului specific al instituției și nu asigura în mod corespunzător controalele-cheie și gestionarea riscurilor financiar-contabile.
Privite separat, unele abateri pot părea simple erori administrative: o factură neînregistrată, o investiție rămasă în contul greșit, o sumă nereclasificată. Numai că raportul nu se oprește la asemenea incidente izolate. În aceeași administrație apar lucrări neexecutate ajunse la plată, garanții nereținute, facturi omise, investiții terminate care figurau încă „în curs”, litigii fără provizioane și datorii reflectate necorespunzător. Puse împreună, aceste constatări conturează o problemă de funcționare a mecanismelor care trebuiau să prevină ori să corecteze asemenea situații înainte ca auditorii externi să le descopere.
Iar aici responsabilitatea nu mai poate fi căutată exclusiv la ultimul funcționar care a operat o factură. Ordinul nr. 600/2018 stabilește că implementarea și dezvoltarea sistemului de control intern managerial se află în responsabilitatea conducerii entității publice, iar conducătorul instituției trebuie să dispună măsurile necesare pentru funcționarea acestuia.
Curtea nu stabilește prin această constatare vinovății individuale. Dar spune ceva greu de ocolit: filtrele interne ale administrației nu au fost suficient de eficiente pentru a opri sau corecta la timp probleme care au ajuns, uneori, până la plata banului public.
Sursa: Raportul Curții de Conturi nr. 58784/28.08.2026, pag. 12, „Bună guvernanță”. (Curtea de Conturi)
Probleme vechi de peste un deceniu, încă purtate în bilanțul din 2025. „Le-am moștenit” nu mai este suficient
Uneori, cea mai gravă constatare nu este cea cu cifra cea mai mare, ci aceea care arată cât timp a fost lăsată o problemă să supraviețuiască.
La 31 decembrie 2025, Curtea de Conturi constată că UATM Ploiești implementase doar parțial măsuri stabilite prin decizii succesive din 2012, 2014, 2015, 2016, 2019, 2020, 2021 și 2022, la care se adăugau recomandări transmise în 2024. Consecința este formulată chiar de auditori: erori identificate în anii anteriori au fost preluate în situațiile financiare ale anului 2025. Curtea consemnase aceeași problemă și pentru situațiile financiare din 2023, când măsuri din controale mai vechi rămâneau încă doar parțial implementate.
Asta spune ceva important despre administrația Ploieștiului dincolo de un mandat sau de un primar. O parte dintre probleme sunt vechi și au traversat mai multe conduceri. Dar tocmai de aceea nu mai pot fi tratate la nesfârșit drept „moștenire”.
O administrație poate moșteni o eroare. Nu poate moșteni la infinit și obligația de a nu o corecta.
Din momentul în care Curtea a identificat abaterea, a formulat măsura și a revenit prin audituri și misiuni de follow-up, responsabilitatea se mută inevitabil și asupra conducerii care găsește problema încă vie în propriul mandat. Curtea a verificat inclusiv separat modul de implementare a unor măsuri din Decizia nr. 30/2021, semn că aceste obligații nu au rămas simple observații într-un raport uitat.
Când aceeași eroare rezistă ani întregi, întrebarea nu mai este doar cine a creat-o. Este și cine a avut timp, competență și obligația să o închidă — și nu a făcut-o.
Sursa: Raportul nr. 58784/28.08.2026, pag. 12; Curtea documentează și misiuni anterioare de follow-up la UATM Ploiești. (Curtea de Conturi)
Primăria nu a contrazis constatările la conciliere. Iar asta cântărește greu
Ultima pagină a raportului conține una dintre cele mai importante precizări din întregul document. Potrivit minutei de conciliere nr. 17/10.06.2026, Curtea de Conturi consemnează că „nu au existat puncte de vedere divergente față de aspectele constatate de auditorii publici externi”.
Cu alte cuvinte, în etapa oficială în care UATM Ploiești putea formula obiecții față de constatările echipei de audit, administrația nu a consemnat poziții contrare.
Asta nu înseamnă recunoașterea unei vinovății penale și nici asumarea personală a răspunderii de către primar, directori sau funcționari. Auditul financiar nu stabilește vinovății penale. Dar înseamnă ceva esențial pentru orice cititor: faptele prezentate în raport nu sunt simple interpretări jurnalistice și nici acuzații formulate din exteriorul instituției.
Sunt constatări oficiale ale Curții de Conturi, iar în procedura de conciliere Primăria Ploiești nu le-a contrazis.
Asta face mult mai greu de susținut ulterior că problemele prezentate în raport ar fi fost exagerate, scoase din context sau construite de presă.
Raportul se închide astfel cu o concluzie simplă și apăsătoare: auditorii au pus pe masă problemele, iar administrația nu le-a contestat în procedura oficială de conciliere.
Sursa: Raportul Curții de Conturi nr. 58784/28.08.2026, pag. 13. (Curtea de Conturi)
