Take a fresh look at your lifestyle.

Servesc patria, dar patria ce face pentru mine?

Un grup de militari își caută dreptatea și drepturile bănești în instanță. Statul român le-a ascuns actul normativ care le asigură drepturile, spunând că este e vorba despre un act normativ secret. Avocata ploieșteancă Dobre Cristina se luptă, în instanță, pentru drepturile unor militari pe care țara nu-i respectă

În România zilelor noastre, militarii care își pun viața în pericol pe teatrele de operațiuni angajate de statul român, sunt nevoiți să-și caute dreptatea în instanță. De ce? Pentru că niște funcționari, cu grade sau nu, din ministerele de resort se acund in spatele unor acte normative cu caracter secret – motivând că sunt acte militare. E un fel de „noaptea ca hoții”, dacă e să păstrăm o sintagmă uzitată nu cu mult timp în urmă. Practic, am putea considera a fi o tradare din partea reprezentanților statului român, care îi privează pe militarii care au participat la operațiunile din Kossovo și Afganistan, onorând steagul României, de drepturile care li se cuvin.

Metoda nu este chiar inedită, pentru că atunci când se dorește ascunderea adevărului sau, în acest caz neplata drepturilor salariale, cei care dețin puterea se ascund în spatele unor acte normative cu carcater secret. De ce ar fi cu caracter secret o Hotărâre de Guvern care reglemetează veniturile unor militari români în tări aflate în conflict, nu am putea să vă spunem. Dar am putea să intuim un răspuns și anume acela că dintr-un sentiment de jenă pentru plata unor diurne derizorii comparativ cu pericolul în care s-au aflat militarii în acele zone. Altfel nu ne explicăm de ce să fie secretă H.G. nr. 1086/2004, pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturuilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului militar participant la misiuni în afara teritoriului statului român. Dar poate vom afla în perioada următoare după apariția acestui articol. Până atunci, iată cum stă treaba…

Afganistan, locul unde mergi și nu știi cand, cum si dacă de mai întorci

Nu vorbim despre Afganistanul de acum, când talibanii au devenit prietenoși și se poate discuta cu ei fără să le pui mitraliera la tâmplă ori săi cauți prin catacombele în care s-au ascuns în războaiele pe care le-au purtat cu marile puteri. Ne referim, cu permsiunea celor direct afectați, dar cărora din motive obiectve le vom păstra anonimatul, la perioadele în care Afganistanul era ca un butoi cu pulbere și toate națiunile lumii se puneau umăr lângă umăr pentru restabilirea păcii în zonă.

Așadar, un grup de militari români, provenind din Jandarmerie si Poliția Română, reprezentați  de avocata Cristina Dobre care ne-a uimit cu curajul de a se lua la lupta cu statul român, au fost în Afganistan începând cu perioada 2012, unde au participat la misiunea internațională ”tip coaliție”  NTM-A – Afganistan. Practic, perioade de timp în care aceștia, în număr de 45 doar cei reprezentați de avocata Cristina Dobre, trebuiau să primească diurna în valută în cuantum de 40 dolari SUA/zi, sumă ce urmează a fi achitată, indexat cu procentul de 100%, conform art. 1 alin. 3 din H.G. 1086/2004 și, conform art. 3 din același act normativ, suma de 1 dolar SUA/zi pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere.

Nici vorbă să fii primit aceste sume și, mai mult, militarii la care facem referire, nu au avut cunoștință de H.G. nr. 1086/2004 până la data de 14.02.2020 pentru că statul român le-a ascuns drepturile care li se cuvin. Le-a ascuns în spatele unei prevederi care permite în mod abuziv si absurd secretizarea, auzi tu, a drepturilor bănești tocmai față de cei care sunt îndreptățiți să le cunoască și să le primească.

Pentru conformitate vom arăta de unde reiese caracterul secret al actului normativ menționat, în dpatele căruia statul român le-a ascuns drepturile care li se cuvin militarilor care fac obiectul acestui articol, așa cum reiese din cererea de chemare în judecată:

“Conform adresei nr. 15C/271/rp/03.07.2019 a Direcției Relații Publice din cadrul Secretariatului General al Guvernului, adresată Președintelui Polițiștilor din România ”Diamantul” (au fost în această misiune prezenți și colegi din cadrul Poliției române), reies următoarele: ” H.G. nr. 1086/2004 este un act normativ cu caracter militar, adoptat în temeiul art. 108 alin. 4 teza ultimă din Constituția României, republicată, care a fost comunicat numai instituțiilor interesate (nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României). În aceste condiții, informațiile referitoare la acest document sunt exceptate de la liberul acces al cetățenilor, potrivit art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 544/2001.”

Prin urmare, Guvernul României s-a ferit de cei care l-au onorat prin faptele lor, să le aducă la cunoștință care sunt drepturile lor complete, aceștia pierzând în medie în jur de 15.000 de euro pentru că și-au pus viața în pericol în Afganistan…pentru România. Dar să ajungem și la cei care au fost în teatrele de operațiuni din…

…Kosovo, alt iad încărcat de ură și răzbunare

Cu nimic mai prejos ca însemnătate, misiunea din Kosovo a trimis alte contingente de români pentru menținerea păcii în zonă, printre ei aflându-se și prahoveni angajați ai INSPECTORATULUI GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE, BRIGĂZII SPECIALE DE INTERVENȚIE A JANDARMERIEI ROMÂNE, GRUPĂRII DE JANDARMI MOBILĂ ”MATEI BASARAB”  și/sau MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE. Acești oameni sunt puși acum, în situația penibilă, de a-și căuta drepturile care li se cuvin, în instanță, pentru că cine știe ce funcționari din MAI, deciși să le bage mâna în buzunar, au acționat împotriva lor.

Ca să fim cât mai exacți în informațiile pe care vi le oferim, misiunile la care facem referire au fost în zonele de operații ONU – UNMIK în Provincia Kosovo în perioada 2004 – 2008 și EULEX pentru perioadele 2008 la zi, în Provincia Kosovo. În acest caz vorbim despre perioade de timp care ar conduce la primirea drepturilor în valoare de circa 30.000 de euro. Sume pe care acești militari ar fi trebuit să le aibă în buzunare încă din acei ani, dacă nu le-ar fi fost ascuns adevărul, adică prevederile HG 1086/2004.

Un alt răspuns oficial, la fel ca în cazul Afganistan, vine să arate cum își maschează statul român trădarea față de cei pe care îi trimite în misiuni în afara țării:
“Prin adresa nr. 126c/08.07.2019 a Direcției Informare și Relații Publice din cadrul Ministerul Apărării Naționale, adresată Președintelui Polițiștilor din România ”Diamantul”, reiese că Hotărârea Guverunului nr. 1086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiunile în afara teritoriului statului român, cu modificările și completările ulterioare, nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României întrucât are caracter militar….Potrivit art. 108 alin. 4, teza finală din Constituția României, republicată, hotărârile cu caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate. Astfel, H.G. nr. 1086/2004 a intrat în vigoare la data de 08.07.2004, a fost modificată și completată prin H.G. nr. S-639 în data de 18.06.2008 și în prezent nu este abrogată. În aceste condiții, având în vedere caracterul clasificat al acestei hotărâri, nu vă poate fi pusă la dispoziți, fiind un document exceptat de la liberul acces al cetățeanului în baza art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 544/2001…..Cadrelor militare care au participat la misiuni și operațiuni în afara teritoriului statului român le-au fost asigurate drepturile de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere și transport,…potrivit  Legii nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român și ale Legii nr. 121/2001 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului…..Ministerul Apărării Naționale nu a fost parte în nici un dosar de instanță cu obiectul mai sus arătat.”

Ce-ar mai fi de zis…o lăsăm pe doamna avocat Cristina Dobre să ne spună…

“Este real despre ceea ce vorbim astăzi, acesta este statul nostru de drept, care obligat de unele Tratate internaționale/ Pacte de coabitare și de tip Coliție trimit în teatrele de război militari români, care nu numai că merită stima și respectul nostru, al tuturor, dar cu atât mai mult a reprezentanților României.

Nu de puține ori, când s-au întors, marcați de cele trăite în aceste teatre de război, șefii Statului Major au fost decorați. Oarece aceștia nu merită măcar să li se aducă la cunoștință drepturile pe care le au?

Ba da! Nu ar trebui să ne pitim după dispozitiile art. 108 alin. 4 teza finală din Constituția României, care permit secretizarea unor documente.

Și pe instanța prahoveană, în acest moment este o presiune, deoarece pe rolul instanței sunt un număr de 45 de cauze înregistrate. Sper ca instanțele să nu fie supuse vreunei imixtiuni din partea statului, motivat de faptul , probabil ”că nu sunt bani în buget”.

Am formulat cerere de chemare în judecată și împotriva Ministerului Afacerilor Interne tocmai pentru faptul că este ordonator princpal de credite și trebuie să aloce fondurile necesare pentru plata acestor obligații. Mai mult deciziile privind trimiterea militarilor români în teatrele de război sunt luate in CSAT, și opinez că nu se iau astfel de măsuri fără ca aceștia să aibă un suport logistic și material necesar.

Atitudinea statului vis-a-vis  de militarii români este jignitoare nu numai față de aceștia, dar și față de noi, românii. Militarii nu reprezintă doar România, ei sunt România în afara granițelor, ei sunt ambasadori ai noștrii.

Aducem câte un militar, sub steagul nostru, frumos împachetat, dar restul… Nimic, noi doar cerem, nu oferim nimic în schimb!

Despre cauzele aflate pe rolul instanțelor nu pot vorbi mai mult decât este în cererea de chemare în judecată, nu ar fi deontologic, dar ceea ce a stârnit interesul ziarului dumneavoastră este crunt de real. Aceasta este România zilelor noastre! O țară bolnavă. De ce?- mă veți întreba. Pentru  că nici măcar eroii nu știm să ni-i apreciem.

Nicolae Iorga spunea că patriotismul este ” supremul product sufletesc al poporului” . Uitându-mă prin dosarele mele, constat că noi nu mai avem suflet, ne-am pierdut prin timp și ne-am rătăcit prin istoria contemporană.

Abia în anul 2020, printr-un accident nefericit statului român, s-a decoperit acest H.G. 1086, și care a fost trimis către  M.A.I . spre punere in aplicare incă din luna iulie a anului 2004. Nici până în prezent nu s-a pus în aplicare benevol de aceștia.

In cuprinsul cererii de chemare in judecată am făcut trimitere și la dispozitiile art. 2532 Cod civil, de teamă  să nu mă trezesc în fața vreunei instanțe și care să opineze că militarul trebuia să știe legea. Am intâlnit suficient de multe opinii juridice în astfel de cazuri… Unele chiar extrem de pertinente și care mi-au rămas în suflet și pe care le folosesc, chiar eu ca practică, altele în schimb….interesante proceduri judiciare de interpretare a textului de lege. O să vedem!”, ne-a transmis revoltată de nedreptatea produsă militarilor de statul român, avocata Cristina Dobre.

Vom continua…


APRECIAZĂ ARTICOLUL !

Cmentariile sunt închise

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy