Legenda spune că Zeița Themis a mijlocit pe lângă Zeus în timpul potopului, să se liniștească și să aibă milă de singurii oameni care mai supraviețuiau, Deucalion și Pyra, nepoții ei, care au curățat de buruieni și au reaprins focul sacru.
Dacă zeii ar cunoaște faptele Zeiței Themis ar înțelege menirea lor.
Ceea ce vreau eu să spun este că deși profesia de avocat, din care fac parte cu mândrie, este declarată de ,,utilitate publică”, este umilită de zei.
Dar asta nu înseamnă că zeii care nu pot fi atinși de COVID-19, ca noi muritorii, să aibă o atitudine care nu le face cinste.
Nu generalizez, dar se pare că și zeii au copii cu neajunsuri intelectuale și sufletești, nu doar Dumnezeul nostru, al muritorilor.
Dacă nu aveți nevoie de noi în dosarele voastre, nu ne mai chemați, dar dacă aveți, măcar nu vă mai bateți joc.
Dar, ce să vezi!
Suntem parteneri ai justiției.
Adică, fără prezența noastră nu prea puteți să loviți cu ciocanul în stele, precum Thor din mitologia nordică.
Dragi zei, aveți și ajutoare, care oricum fac mult din munca voastră. Coborâți de pe Muntele Olimp și vedeți lumea, deschideți ochii, trăiți.
Nu vă cerem, noi, muritorii, decât să mimați respectul față de noi. Nu vă cerem să îl și simțiți.
Din păcate, cultura noastră bazată pe zeități ne-a adus aici.
Numai că din păcate, în societatea actuală și, cu atât mai rău, în rândul anumitor profesii s-a produs o metamorfoză bolnăvicioasă, personificând anumiți muritori în zei.
Cauza pentru care s-a ajuns aici (ignoranța, obediența, frica etc.) este nesemnificativă și nu poate influența starea de fapt actuală . ea putând fi cel mult o scuză pentru cauzalitatea actuală.
Judecățile de valoare, glumele și pamfletul, miștoul subtil ar putea însemna ceva, bineînțeles, un ceva negativ, dar măcar justificat, doar atunci când cei doi parteneri ai jocului pamfletic s-ar afla în aceleași condiții sociale, patrimoniale, etc. .
Este ușor de cel ce poartă o umbrelă să nu îl înțeleagă pe cel ce tremură ud de ploaie.
Aici suntem noi astăzi.
Prin ploaia vieții, unii trec, indiferent de anotimp, fără nicio grijă, având deasupra capului umbrela protectoare a lui Neptun, iar ceilalți, muritorii de rând, abia dacă pot, și aici vorbesc de unii mai norocoși dintre noi, să-și cumpere o pelerină de ploaie.
Atunci când râdeți, amintiți-vă un singur lucru: distanța dintre veselie și tristețe este atât de mică încât pe negândite vă puteți trezi dincolo.
Ca un paradox, nouă ni se spune popular ,,corbi”.
Ca să știți, corbii, în mitologie, sunt cei care fac legătura între lumi (cea de dincolo, în care și zeii ajung, și cea de aici).
Să afișezi listele cu cauzele ce urmeză, ca tu, zeule, să le judecă a doua zi, în perioada pandemiei, este doar un simplu gest de umanitate. Da, umanitate, nu respect. Am stabilit asta, că zeii nu știu nici măcar a mima respectul. Umanitate, nu față de corbi, ci față de tine, zeule. Muritorii au copii, au o viață pamânteană, iar tu zeule, îl expui la genocid.
Muritorii au undeva, poate la sute de kilometri distanță, o mamă care adoarme târziu și care se trezește în plină noapte, cu temerea ca al său copil să nu fie lovit de molima care bântuie astăzi în aproape întreaga lume. Nu putem pretinde cuiva străin familiei să se gândească la muritori și ai săi și este frustrant că noi, ăștia alungai din Raiul dui Dumnezeu, trebuie ca a doua zi să ne prezentăm, vrând-nevrând, în fața zeităților momentului, în templul Justiției. Iar câd muritorul ajunge, nu este pe lista ta, lista lui Schindler.
Și dacă mă chemi, acum, în pandemie, zeule măcar plătește-mă dublu, că îți fac acest serviciu, să fim în trei.
Să nu uiț, ,,corb la corb nu scoate ochii”, zice o vorbă din bătrâni (oameni înțelepți), dar zeii s-au luptat între ei pentru supremație.
Asta nu ar trebui să îți spună ceva?
Nu este greu să te pronunți și asupra onorariului corbului din oficiu, pe care, chiar tu l-ai chemat, că fără el nu poți.
Nu-ți cade nici gradul și nici rangul, tot zeu rămâi. Nu te umanizezi, nu devii muritor, devii un ZEUS!
Dar nu mai uita un lucru, zeule!
Corbii, chiar dacă au pledat pe butoi, chiar dacă au pledat in agora, sub dictatură, au fost liberi.
Un sentiment pe care, tu, zeule, in mărinimia ta nu îl cunoști.
De aceea te compătimesc!
Dar stai calm, zeule!
Vom învia din propria cenușă, ca Pasărea Pheonix.
Un muritor!
Cristina Dobre, corb de Prahova
Pamflet și trebuie tratat ca atare!
