NU am pretenţia ca toţi ploieştenii să ştie că Ilie Oană (16 august 1918, 27 aprilie 1993) a fost un mare fotbalist şi antrenor al echipei Petrolul Ploieşti şi al echipei naţionale de fotbal a României. Însă vă spun sincer că mi-aş fi dorit ca măcar autorităţile locale şi mai marii clubului Petrolul Ploieşti să mai păstreze o fărâmă de respect pentru cel care a fost un mare antrenor şi fotbalist, Ilie Oană, mai ales fiindcă stadionul pe care evoluează echipa noastră se numeşte ILIE OANĂ.
OK acum că vă văd pe toţi într-o confuzie deplină să vă lămuresc de marea mea nemulţumire. LA intrarea principală a stadionului Ilie Oană există un bust mic al unui om mare, eu ştiu, băieţii cu care merg la meci ştiu, conducătorii clubului ştiu şi ei, nenea primaru’, domnii consilieri ştiu şi ei că este ILIE OANĂ. Însă restul lumii doar presupune că este cineva important fiindcă respectivul bust NU ARE NICIO inscripţie cu cine este acel mare om.
Sincer vă spun îmi pare rău de acest superb stadion al nostru, că NU a reuşit să găsească un minim de resursă să fie alocată pentru o plăcuţă pe care să scrie un minim decent „Ilie Oană 16 august 1918 – 27 aprilie 1993)” aşa ca o fărâmă de respect pentru cel care timp de 34 de ani de viaţă i-a sacrificat pentru gloria şi faima echipei Petrolul Ploieşti şi pentru faima oraşului nostru.
Sunt ferm convins că la citirea acestor rânduri vor apărea „haite” (dar NU de lupi galbeni) care vor sări ca arşi cum că „Sunt probleme prioritare şi majore, nu o amărâtă de placă!”. Nu neg acest fapt, dar totuşi chiar aşa de mare să fi fost scăparea tuturor, încât doar eu Robert Codescu din Ploieşti să observ că bustul lui Ilie Oană de pe stadionul Ilie Oană poate fi şi al antrenorului de gimnastică de la lotul de copii, al lu’ nea Petre care schimba scorul la vechea tabelă de marcaj, al oricui vrea imaginaţia noastră.
Propun să nu mai vină nimeni cu pretenţii ca toată lumea să ştie cine a fost Ilie Oană, atâta timp cât chiar noi ploieştenii, avem probleme în a ne mândri cu cei care au făcut ceva pentru clubul nostru de suflet, pentru oraşul acesta, pentru noi toţi ploieştenii adevăraţi, în cele din urmă.
Mă opresc aici nădăjduind că a fost o „scăpare” şi nu ceva premeditat a celor în a căror atribuţie era şi această plăcuţă de la bustul lui Ilie Oană. Cu speranţa că aceste câteva rânduri ale mele vor fi citite de cine trebuie şi că această stare de fapt va fi remediată închei aici această „sesizare” a mea.
cu consideraţie al dumneavoastră sincer Robert Codescu
