În pragul vârstei de 40 de ani, a început să lucreze ca fotograf în propriul studio. “Am primit nenumărate semne că aceasta este menirea mea, dar le-am văzut foarte târziu. Întotdeauna am fost atrasă de artele vizuale. Pictura, sculptura, desenul, cinematografia și fotografia, alături de muzică, sunt cele care îmi ating sufletul. Pictura, sculptura și desenul le-am încercat, ca orice copil, la grădiniță și în scoală, dar nu s-au lipit de mine. Fotografia am descoperit-o pe la zece ani, când tata m-a învățat să folosesc un aparat foto Smena. Îmi amintesc și acum emoția cu care apăsam pe declanșator. Din păcate, aparatul respectiv a fost distrus într-un incediu înainte de a termina rola de film, iar eu am rămas cu gândul la acele poze care nu au avut șansa să fie developate. Cu tata am și o poză preferată… Recent am revăzut-o și am realizat că în ea aveam un aparat foto la gât. Eram mică, în jur de doi ani, iar aparatul îmi ajungea până la genunchi. Poate era un semn… Oricum, de când l-am cunoscut pe soțul meu și am început să călătoresc mai mult am redescoperit plăcerea de a imortaliza momente, evenimente, peisaje, oameni și animale”, spune Angelica Rădulescu, cea care are la bază o cu totul altă pregătire profesională. Ca să poți să faci trecerea de la finanțe-bănci la fotografie îți trebuie mult curaj, determinare și forță mentală, pentru că e o schimbare radicală, la 180 de grade și nu mulți o pot face. Am fost curios să aflu care este convingerea care a determinat-o să acceseze toate aceste resurse pentru a face schimbarea, iar Angelica mi-a răspuns simplu, cu motto-ul care a devenit semnatura ei artistică: “Din pasiune pentru oameni și fotografie”.
Da, după terminarea facultății s-a angajat la Banca Transilvania. A avut norocul să lucreze alături de oameni deosebiți, care și-au pus amprenta asupra sa. În acest sistem a învățat tehnici de negociere, marketing, management, instrumente financiare, tehnici de comunicare eficientă, multe dintre acestea fiindu-i necesare și în activitatea de fotograf. “Aici am descoperit că îmi place să comunic, să găsesc soluții pentru problemele clienților, dar și strategii de a ne atinge obiectivele trimestriale. Am descoperit că îmi place să lucrez în echipă și că nu îmi este teamă să preiau responsabilități. Dar simțeam că îmi lipsește ceva. Iar sentimentul acesta m-a adus în pragul depresiei. Datorită unui psiholog bun am reușit să îmi pun ordine în gânduri. Mi-a dat o temă pentru acasă; să fac o listă cu 40 de lucruri care îmi plac. Fotografia a fost prima pe listă, urmată de călătorii, citit și filme. Am trecut printr-o perioadă în care am făcut cursuri de fotografie, make-up, psihologie, chiar și Thetahealing. O perioadă de căutare și descoperire, care mi-a confirmat că sunt o persoană care are nevoie să își manifeste spiritul creator”, mărturisește Angelica.
Așadar, au fost ani dedicați unei căutări lăuntrice, în care a încercat să scoată la iveală sinele său autentic. Cu ajutorul terapiei și al soțului, care a susținut-o întotdeauna, a reușit să își găsească, în sfârșit, calea și curajul de a-și îndeplini ceea ce devenise un vis. “Perioada pandemiei mi-a dat ocazia să stau mai mult eu cu mine, să mă analizez, să mă descopăr. M-am confruntat cu temeri și anxietăți legate de moarte, nu neapărat a mea cât a persoanelor dragi. Am descoperit cartea “O chestiune de viață și de moarte” scrisă de psihanalistului american Yrvin D. Yalom împreună cu soția domniei sale, Marilyn Yalom. Vă aduc în atenție un citat din carte care mi-a schimbat percepția despre viață și moarte: “…există o corelație pozitivă între anxietatea de moarte și sentimentul viețîi netrăite. Cu alte cuvinte: cu cât ai o viață mai netrăită, cu atât mai mare este și anxietatea de moarte”.
Așa că a ales să își trăiască viață așa cum simte și vrea, în mod conștient și asumat, să petreacă mai mult timp cu familia. Și-a făcut chiar un scop din a le creea părinților amintiri frumoase alături de persoanele dragi… Și, bineînțeles, să facă pasul cel mare al deschiderii unui studio foto. Ceea ce a fost ușor și dificil în egala măsură. Ușor pentru că, fiind o persoană curajoasă și optimistă, a avut încredere că vă reuși, dacă are o strategie bine pusă la punct și dacă vă fi consecventă și conștiincioasă în implementarea ei. Dificil, pentru că are și o latură visătoare și îi era teama că nu e suficient de realistă în așteptările sale.
“Dorind să transform pasiunea în meserie am investit în cursuri de fotografie cu profesionișți din țară și străinătate. Tainele fotografiei le-am deslușit cu ajutorul lui Sorin Petculescu, un fotograf și om de excepție, care susține cel mai complet și complex curs de profil din Ploieșți. A urmat cursul la Atelierele Ilbah cu Bogdan Zop și cele online cu fotografii americani Sue Bryce, Lindsay Adler și Jerry Ghionis.
În prezent urmez un curs de editare foto cu nume importante din industrie care au colaborat cu Disney, Paramount, HBO și Netflix”, spune Angelica.
Printre fotografii preferați îl menționează pe Platon, un fotograf britanic de origine greaca. “Îmi place în mod deosebit stilul lui pentru că reușește să capteze adevărul și esența persoanelor pe care le fotografiază. Imaginile lui sunt minimaliste, intense și autentice. Asta îmi doresc și eu să realizez”.
Îi place în mod deosebit să surprindă stări și emoțîi, fascinată fiind de psihologia și relațiile inter-umane. Ședințele sale foto încep cu o discuție în care încerca să descopere oamenii pe care urmează să îi fotografieze și dinamica relației dintre ei. “Pe pagina mea de Facebook, la descriere, am pus un citat al renumitei fotografe Annie Leibovitz: “Când spun că vreau să fotografiez o persoană, ceea ce înseamnă cu adevărat este că vreau să o cunosc”. Acest citat mă reprezintă 100%. Am avut ocazia să lucrez cu oameni care treceau printr-o perioadă mai dificilă din viața lor, în care stima lor de sine era redusă, își pierduseră încrederea în ei înșiși din cauza unui eșec în dragoste sau în carieră. Vreau să cred că ședințele foto cu mine au și scop terapeutic, cu ajutorul meu se vor vedea așa cum sunt cu adevărat, frumoși, puternici și plini de calități. Aud foarte des din partea clienților mei <<nu sunt fotogenic/a>>, iar eu le spun că nu există așa ceva, orice om este fotogenic dacă urmează indicațiile fotografului și este bine pus în lumină”, susține Angelica Rădulescu.
Și totuși, românii, în general, fac poze în studio doar de sărbători, în timpul sarcinii sau în primele luni de viață ale copiilor lor. “Îmi place să fotografiez bărbați, dar lor nu le place să fie fotografiați… După cum sunt puțini cei care doresc un portret de familie profesional cu bunicii sau părințîi. În străinătate oamenii sunt mult mai deschiși la astfel de lucruri, își pun portrete de familie în living și pe biroul de la serviciu. Probabil românii se gândesc că au poze cu cei dragi pe telefon, ce nevoie au de fotografii realizate în studio? Au, pentru că un fotograf profesionist vă încerca să surprindă personalitatea, identitatea, sufletul și emoțiile unei persoane prin utilizarea fundalului, atmosferei, posturii și luminii”, este de părere profesionistul.
Și vârsta mai înaintată pare să fie o prejudecată pentru mulți dintre noi. Una care îi împiedică să își creeze amintiri frumoase, în studio, alături de cei dragi sau doar cu sine, pentru sine. “Îmi place să fotografiez persoane aflate la a doua tinerețe, în mod special pentru că spun povestea lor de viață prin gesturi și privire. Când te uiți la fotografia unei persoane trecută de 60 de ani nu vezi doar un moment în timp, ci decenii de bucurii și tristeți, o întreagă experiență de viață. Am realizat o ședința foto cu mama și cu soacra mea. Iar când au văzut pozele…”
Da, au fost încântate, scepticismul de la începutul ședinței lăsând loc bucuriei de a se redescoperi pe sine. Așadar, scopul fotografiei a fost atins! Și pentru că tot a venit vorba, care ar fi target-ul Angelicăi Rădulescu pentru acest final de an? Desigur, să creeze cât mai multe amintiri plăcute de sărbătoare. “Am pregătit studioul foto pentru ședințele tematice de Crăciun și Revelion și îi aștept pe ploieșteni și nu numai. Vor urma și câteva proiecte de suflet pentru anul 2023, pentru că voi merge tot înainte. Îmi doresc ca fotografiile mele să ajungă în casele, pe perețîi și în birourile cât mai multor persoane. Persoane care prin prisma experienței avute împreună să nu îmi fie doar clienți, ci chiar amici, prieteni. Da, îmi doresc ca măcar unii dintre cei care trec pragul studioului să realizeze că fotograful poate fi, asemeni unui prieten, martorul celor mai frumoase momente din viață lor”. O gasiti AICI pentru a-i trece pragul studioului, locul în care ea scoate la lumină ceea ce omul își dorește și chiar mai mult de atât. Până atunci vă invit să vedeți doar câteva din creațiile fotografului Angelica Rădulescu…
Tinerii frumoși de la Brau Muntenesc – iubire de țară și tradiție
Femeia însărcinată este o zeița
Masculinitate
