Lumina..
Ce vă spune acest cuvânt prima dată când îl citiți? Mult timp mie mi-a spus un singur lucru: trebuie să plătesc factura la Electrica. Nu are rost să vă spun, pentru că știți, dar această semnificație este un program din subconștient, pe care il executăm pur și simplu. Pentru că e o regulă a consumului.
Lumina… e mult mai mult de atât. Nu e deloc un concept material, devenit program in subconștient. Este un concept spiritual și de dezvoltare personală.
De ce spun așa ceva? Păi nu am inventat eu, doar am constientizat acest lucru care se regăsește în Cartea Sfântă și în o mulțime de cărți scrise de mii de ani.
Vă mai aduceți aminte de prietenul meu Migdale, un sâmbure de migdal devenit un copacel în câteva luni în apartamentul meu? Ehe, el m-a ajutat să constientizez conceptul luminii si să îi dau alt sens decât cel material. Exprimarea de mai sus se referă la prietenii mei de pe Facebook care au văzut câteva poze cu Migdale în perioada lui de glorie. Fac această precizare pentru că mi-am dat seama că vreau să transform această conștientizare într-un articol.
Așadar, Migdale, care a ieșit din pământ pe 24 Decembrie 2017, de Crăciun, a crescut frumos și sănătos în semiumbra din apartamentul meu. La un moment dat, acum vreo două luni a s-a îmbolnăvit. Adică frunzele dinspre vârfuri au început să se usuce și să nu mai evolueze. Ca in poveste, am întrebat-o pe Regina Florilor, prsoană drăguță care chiar se pricepe, ce ar putea avea și cum ar putea fi salvat Migdale. Sfatul a fost să îl mut într-un loc unde LUMINA soarelui să îl îmbrățișeze cu căldură lui și din două în două săptămâni să îi dau vitamine dizolvate în apă.
Am ascultat-o pe Regina Florilor si am mutat pe Migdale într-un loc luminos(vezi foto), în urma cu vreo trei săptămâni dându-i vitaminele, periodic.
În tot acest timp, soarele a acționat asupra lui, vitaminele la fel, iar Migdale dă semne că este bine crescându-i trei frunze noi în vârf.
Morala poveștii, dacă putem spune așa, este efectul luminii asupra a ceea ce este viu și nu numai. Dar acum vorbim despre ce este viu. Iată cum, după ce a fost dus în LUMINA, copacelul meu este bine deși trăgea să moară. Mai mult, acum se dezvoltă, evoluează.
Acest copacel m-a ajutat să constientizez importanta luminii in viata noastră. Importanța rămănerii noastre in lumină, ca o condiție a evoluției. Si ar mai fi ceva: lumina cu bunătatea, iubirea ei necondiționată vindecă și conduce ființa spre starea ei de bine, pe care o caută permanent și inconștient ca scop principal al existentei. Prin contrast, rămânerea în umbră sau în semiumbră, cum e cazul copacelului meu, duce la moarte spirituală și, pe cale de consecință, boală și moarte fizică. Mai exact, ramânând in starea negativă, asimilată umbrei, unde domnesc resentimentele, răutatea, gelozia, invidia, rușinea, vinovăția, ura, răzbunarea bolile ne dau târcoale, iar vindecarea lor este tot mai grea. Mergând spre lumină, adică spre iubire, necondiționată de preferat ca obiectiv final, bunătate, adevăr, iertare vom cunoaște starea de bine, iar evoluția noastră are premisele să existe.
Multumesc, Migdale!
Credeti ca prietenii dvs. ar fi interesati de acest subiect? Daca da, distribuiti acest articol pentru ei!
