Alina Mungiu Pippidi-ARC// Fuziunea PNL-PDL, un lucru bun!

Crearea unei alternative politice de dreapta la cea de stînga care guvernează în acest moment cu o majoritate de strînsură (ca în toate ultimele trei cicluri electorale), nu ieșită de la urne, este un lucru indiscutabil pozitiv. Fac doar trei comentarii azi, că nu am vreme multă, despre miza fuziunii, despre ideologia formațiunii rezultate și despre alegerea unui candidat comun la președinție.

Miza fuziunii este realizarea unei alternative politice la PSD, a unei elite alternative  pregătită de guvernare la nivel local, regional și central ca să nu mai avem transferuri de personal dreapta-stînga de genul UNPR sau PPDD sau alte traseisme de fond, care distrug ideea de alternativă și responsabilitate politică. În perioada post-Băsescu, care trebuie să fie o perioadă normală noi trebuie să ajungem la o politică care să nu mai fie despre cum cine cîștigă bagă pe pușcărie pe cine pierde. Concurența exagerată pe partea dreaptă (din păcate, pentru resurse) a dus, din 2005 încoace la o competiție pentru favorurile PSD din partea formațiunilor de centru dreapta, ambele (vorbesc de PDL și PNL) gata la alianțe cu adversarul ca să își elimine competitorul ideologic. Asta nu a generat decît traseism, a amestecat nepermis anticorupția (care nu e treaba nici unui partid, ci a unor instanțe separate de politic) în politică și a minat ideea unei alternative veritabile. Publicul a votat USL pentru că părea o astfel de alternativă, în realitate USL era o mare coaliție stînga-dreapta. Dar vremea USL a trecut pentru că era un proiect din epoca Băsescu, iar acum tranzităm la o epocă de după Băsescu, dar și de după anti-Băsescu, ne întoarcem la politica normală, și e normal să avem două partide pe dreapta și pe stînga ca oamenii dezamăgiți de cum guvernează unii să poată recurge la alții.

De ce fuziune, și nu uniune (mi-am schimbat părerea față de 2005, cînd Traian Băsescu îi propuse același lucru lui Tăriceanu)? Pentru că nu avem nevoie de două partide de centru dreapta populare (unde liberalii s-au înscris văzînd că la nivel european a fi liberal nu mai e nici măcar vioara a treia, ci a patra în multe țări, vezi Germania), unul e de ajuns, și ca să terminăm competiția asta penibilă pentru mîna PSD (în care a rămas doar dl. Tăriceanu) trebuie să unim partidele astea: nici împreună nu au destui oameni de un guvern bun și să sperăm că se pun pe recrutat. Motivul mai precis îl reiau dintr-un text al meu din 2006, regăsit pe arhiva Hotnews, în care caracterizam comportamentul politic al dreptei prin clasica ”dilemă a prizonierului ” în care doi arestați care sint solidari și nu se toarnă reciproc scapă de pușcărie, dacă unul mărturisește și îl dă în gît pe celălat cel turnat ia mai mulți ani după gratii, dar dacă amîndoi se reped să se toarne reciproc ajung în închisoare pe viață. Prin fuziune încercăm să eliminăm aceste variante și să creăm o solidaritate care să ne scoată din acest comportament de autosubminare, din acest canibalism extrem în care cîștigul se măsoară prin cît pierde celălalt.
Continuarea o puteti citi AICI.
Sursa foto: cotidianul.ro